Duritatea apei

 Duritatea totală, notată d_T, reprezintă conținutul total de ioni de calciu și magneziu aflați sub formă de:

• carbonați acizi sau bicarbonați, Ca(HCO₃)₂ și Mg(HCO₃)₂, ce conferă duritate temporară (d_tp). Duritatea temporară dispare la încălzirea apei (t > 60°C) și reprezintă conținutul în ioni de calciu și magneziu corespunzător conținutului de carbonați acizi de calciu și magneziu din apă. Carbonații acizi se transformă în carbonați neutri sau hidroxizi greu solubili:
  Ca(HCO₃)₂ → CaCO₃↓ + CO₂↑ + H₂O
  Mg(HCO₃)₂ → MgCO₃↓ + CO₂↑ + H₂O
• alte săruri solubile de calciu și magneziu (sulfați, cloruri, azotați), stabile termic, ce conferă duritate permanentă (d_p), reprezintă conținutul de ioni de calciu și magneziu corespunzător altor săruri de calciu și magneziu în afară de carbonații acizi. Aceste săruri precipită numai când produsul lor de solubilitate este depășit.
  
  
  d_T = d_tp + d_p

 Duritatea apei se măsoară în grade de duritate (germane - °dH, franceze - °TH, engleze - °e) și în mE/L (miliechivalenți/litru de apă). În România se folosește gradul de duritate german (°dH).

 Se va determina duritatea temporară a apei și punctul de neutralizare sau de echivalență, adică a cantității exacte de HCl necesară neutralizării bicarbonaților.
 Carbonații acizi sau bicarbonații au un caracter bazic (baze slabe). Prin reacția cu un acid tare (HCl), ei se neutralizează, formând o sare și un acid slab, H₂CO₃, care se descompune în CO₂ și apă.